oușor
/o.uˈʃor/Etimologie
Din ou + sufixul -ușor.
Definiții
- diminutiv al lui ou; ouleț, ouț.
- plantă erbacee cu frunze ovale, cu flori albe-verzui, cu fructe de forma unor boabe lunguiețe, roșii și pline cu numeroase semințe (Streptopus amplexifolius).
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | oușor | oușoare |
| genitiv-dativ | oușorului | oușoarelor |
| vocativ | oușorule | oușoarelor |
| articulat | oușorul | oușoarele |