otrățel
/o.trə'ʦel/Etimologie
Din maghiară atracél, este dubletul lui atrățel. Derivare de la latină utricellus (Scriban) este incertă, ca și cea din slavă (veche) jatrocelu (Miklosich, Slaw. Elem., 54).
Definiții
- (bot.) roibă.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | otrățel | otrăței |
| genitiv-dativ | otrățelului | otrățeilor |
| vocativ | otrățelule | otrățeilor |
| articulat | otrățelul | otrățeii |
Sinonime: (bot.) roibă, garanță