otreapă
/oˈtre̯a.pə/Etimologie
Din slavă (veche) otrepĩ.
Definiții
- cârpă (de șters), zdreanță.
- (fig.) om de nimic, fără caracter, lipsit de voință; secătură, lepădătură.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | otreapă | otrepe |
| genitiv-dativ | otrepei | otrepelor |
| vocativ | otreapă | otrepelor |
| articulat | otreapa | otrepele |