otpust
/ot'pust/Etimologie
Din slavă (veche) otŭpustŭ, rusă отпуск (otpusk).
Definiții
- (înv. și pop.; în biserica ortodoxă) formulă sacramentală de binecuvântare, rostită de preot la sfârșitul slujbei; (p.ext.) sfârșitul slujbei religioase.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | otpust | otpusturi |
| genitiv-dativ | otpustului | otpusturilor |
| vocativ | otpustule | otpusturilor |
| articulat | otpustul | otpusturile |