otolit
/o.to'lit/Etimologie
Din franceză otolithe.
Definiții
- (anat.) corpuscul calcaros din urechea internă a vertebratelor sau din vezicula auditivă a nevertebratelor, care servește la formarea senzației de echilibru sau la transmiterea vibrațiilor sonore.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | otolit | otolite |
| genitiv-dativ | otolitului | otolitelor |
| vocativ | otolitule | otolitelor |
| articulat | otolitul | otolitele |