otic
/'o.tik/Etimologie
Din sârbocroată otik.
Definiții
- lopățică cu care se curăță de pământ brăzdarul și cormana plugului.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | otic | otice |
| genitiv-dativ | oticului | oticelor |
| vocativ | oticule | oticelor |
| articulat | oticul | oticele |