otfel
/ot'fel/Etimologie
Din maghiară vöfély.
Definiții
- (reg.) flăcău care se află în fruntea alaiului pentru a conduce mireasa la biserică.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | otfel | otfeli |
| genitiv-dativ | otfelului | otfelilor |
| vocativ | otfelule | otfelilor |
| articulat | otfelul | otfelii |