otac
/o'tak/Etimologie
Din turcă otak „cort mare”.
Definiții
- (reg.) colibă care servește ca adăpost provizoriu pescarilor, ciobanilor sau muncitorilor agricoli în timpul lucrului; odaie.
- loc împrejmuit, pe câmp sau la munte, unde stau (noaptea) oile sau vitele.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | otac | otacuri |
| genitiv-dativ | otacului | otacurilor |
| vocativ | otacule | otacurilor |
| articulat | otacul | otacurile |