ostracă
/os'tra.kə/Etimologie
Din neogreacă ωστρακον (óstrakon).
Definiții
- (înv.) scoică, stridie.
- cochilie sau ciob de lut pe care fiecare cetățean din vechea Atena scria numele celui socotit periculos, ca să fie îndepărtat temporar din Atica.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | ostracă | ostrace |
| genitiv-dativ | ostracei | ostracelor |
| vocativ | ostracă | ostracelor |
| articulat | ostraca | ostracele |