ostracism
/os.tra'ʧism/Etimologie
Din franceză ostracisme.
Definiții
- formă de judecată a adunării poporului, în vechea Atena, prin care un cetățean, considerat primejdios pentru libertatea și securitatea regimului, era exilat temporar.
- persecuție, ostracizare.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | ostracism | — |
| genitiv-dativ | ostracismului | — |
| vocativ | ostracismule | — |
| articulat | ostracismul | — |