ospătărie
/os.pə.tə'ri.e/Etimologie
Din ospătar + sufixul -ie.
Definiții
- (înv. și pop.) birt; han (cu birt).
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | ospătărie | ospătării |
| genitiv-dativ | ospătăriei | ospătăriilor |
| vocativ | ospătărie | ospătăriilor |
| articulat | ospătăria | ospătăriile |