ospătător
/os.pə.tə'tor/Etimologie
Din a ospăta + sufixul -tor.
Definiții
- (înv.) persoană care dă (sau ia parte la) un ospăț.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | ospătător | ospătători |
| genitiv-dativ | ospătătorului | ospătătorilor |
| vocativ | ospătătorule | ospătătorilor |
| articulat | ospătătorul | ospătătorii |