osman
/os'man/Etimologie
Din osmanlâu (derivat regresiv).
Definiții
- (înv.) turc.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | osman | osmani |
| genitiv-dativ | osmanului | osmanilor |
| vocativ | osmanule | osmanilor |
| articulat | osmanul | osmanii |
Din osmanlâu (derivat regresiv).
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | osman | osmani |
| genitiv-dativ | osmanului | osmanilor |
| vocativ | osmanule | osmanilor |
| articulat | osmanul | osmanii |
Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică