osatură
/o.sa'tu.rə/Etimologie
Din franceză ossature.
Definiții
- totalitatea oaselor unui vertebrat; schelet, osărie.
- schelet de rezistență al unei construcții, al unei mașini, al unei nave etc.
- (fig.) constituție internă, structură, alcătuire (a ceva).
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | osatură | osaturi |
| genitiv-dativ | osaturii | osaturilor |
| vocativ | osatură | osaturilor |
| articulat | osatura | osaturile |