orânduitor
/o.rɨn.du.i'tor/Etimologie
Din a orândui + sufixul -tor.
Definiții
- (înv.) persoană care orânduiește, care organizează; organizator.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | orânduitor | orânduitori |
| genitiv-dativ | orânduitorului | orânduitorilor |
| vocativ | orânduitorule | orânduitorilor |
| articulat | orânduitorul | orânduitorii |