← înapoi la căutare

orânduit

/o.rɨn.du'it/
adjectiv?Ce este un adjectiv?Arată o însușire a unui substantiv și se acordă cu el în gen, număr și caz.Ex.: frumos, albastru, mare, rapid

Etimologie

Din a orândui.

Definiții

  1. pus, așezat într-o anumită ordine; aranjat, rânduit.
  2. (înv.) împuternicit, învestit.
  3. (înv.) stabilit, fixat, hotărât, destinat.

orândui

/o.rɨn.du'i/
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie

Etimologie

Din slavă (veche) urenditi.

Definiții

  1. (v.tranz. și refl.) a (se) așeza, a (se) grupa într-o anumită ordine; a (se) aranja.
  2. (v.tranz.) a hotărî, a dispune; a ridica la o demnitate; a numi, a desemna; a investi.
  3. (v.tranz.) (înv. și pop.) a decide, a fixa, a stabili.
  4. (v.tranz.) (rar) a porunci, a ordona.
  5. (v.tranz.) (înv. și pop.) a pune la cale; a pregăti.

Declinare

CazSingularPlural
verborândueaorândueau

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică