ortopol
/or.to'pol/Etimologie
Din franceză orthopôle.
Definiții
- punct de intersecție a perpendicularelor coborâte pe laturile unui triunghi din proiecțiile ortogonale ale vârfurilor acestuia pe o dreaptă din planul lui.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | ortopol | ortopoli |
| genitiv-dativ | ortopolului | ortopolilor |
| articulat | ortopolul | ortopolii |