ortoepie
/or.to.e'pi.e/Etimologie
Din franceză orthoépie.
Definiții
- ansamblu de reguli proprii unei limbi care stabilesc pronunțarea corectă (literară) a cuvintelor; disciplină care se ocupă cu studiul acestor reguli.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | ortoepie | — |
| genitiv-dativ | ortoepiei | — |
| vocativ | ortoepie | — |
| articulat | ortoepia | — |