ortac
/or'tak/Etimologie
Din sârbocroată ortak.
Definiții
- (reg.) tovarăș (de drum, de muncă etc.); camarad; (p.ext.) prieten.
- glumețiubit, drăguț.
- asociat, părtaș.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | ortac | ortaci |
| genitiv-dativ | ortacului | ortacilor |
| vocativ | ortacule | ortacilor |
| articulat | ortacul | ortacii |