← înapoi la căutare

ortăcire

/or.tə'ʧi.re/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen feminin

Etimologie

Din ortăci.

Definiții

  1. acțiunea de a ortăci și rezultatul ei.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativortăcireortăciri
genitiv-dativortăciriiortăcirilor
vocativortăcire, ortăcireoortăcirilor
articulatortăcireaortăcirile

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică