ortăcie
/or.tə'ʧi.e/Etimologie
Din ortac + sufixul -ie.
Definiții
- (reg.) tovărășie, asociere, prietenie.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | ortăcie | ortăcii |
| genitiv-dativ | ortăciei | ortăciilor |
| vocativ | ortăcie | ortăciilor |
| articulat | ortăcia | ortăciile |