orologerie
/o.ro.lo.ʤe'ri.e/Etimologie
Din franceză horlogerie (după orologiu). Confer italiană orologeria.
Definiții
- (înv.) meseria ceasornicarului.
- ceasornicărie.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | orologerie | orologerii |
| genitiv-dativ | orologeriei | orologeriilor |
| vocativ | orologerie | orologeriilor |
| articulat | orologeria | orologeriile |