oroare
/o'ro̯a.re/Etimologie
Din franceză horreur sau italiană orrore < latină horror, -oris.
Definiții
- sentiment de groază, de dezgust, de repulsie.
- faptă, vorbă sau situație care inspiră groază, repulsie.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | oroare | orori |
| genitiv-dativ | ororii | ororilor |
| articulat | oroarea | ororile |
Sinonime: 1: dezgust, aversiune, groază, scârbă, 2: repulsie, groază, grozăvie
Antonime: deliciu