← înapoi la căutare

ornicărie

/or.ni.kə'ri.e/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen feminin

Etimologie

Din ornicar (învechit „ceasornicar” < ornic) + sufixul -ie.

Definiții

  1. (înv.) meseria ceasornicarului.
  2. (înv.) ceasornicărie.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativornicărieornicării
genitiv-dativornicărieiornicăriilor
vocativornicărieornicăriilor
articulatornicăriaornicăriile

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică