ornic
/'or.nik/Etimologie
Din oră + sufixul -nic sau refăcut din (ceas)ornic.
Definiții
- (înv.) ceasornic (de perete); orologiu, pendulă.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | ornic | ornice |
| genitiv-dativ | ornicului | ornicelor |
| vocativ | ornicule | ornicelor |
| articulat | ornicul | ornicele |