ornamentică
/or.na'men.ti.kə/Etimologie
Din germană Ornamentik.
Definiții
- ansamblu de elemente ornamentale (specifice unui popor, unui stil sau unei opere).
- totalitate a sunetelor care împodobesc linia melodică principală.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | ornamentică | — |
| genitiv-dativ | ornamenticii | — |
| articulat | ornamentica | — |