orna
/orˈna/Etimologie
Din franceză orner < latină ornare. Confer italiană ornare.
Definiții
- (v.tranz.) a pune în valoare, a înfrumuseța un lucru adăugându-i o podoabă; a împodobi, a decora.
- forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru orna.
Exemple
- A orna un parc.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | orna | ornau |
Sinonime: împodobi, înfrumuseța, (rar) agrementa, (reg.) înfrumoșa, garnisi