← înapoi la căutare

origini

/oˈri.ʤinʲ/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericire

Etimologie

Din origine.

Definiții

  1. forma de plural nearticulat pentru origine.

origine

/oˈri.ʤi.ne/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen feminin

Etimologie

Din latină ŏrigō, ŏrigĭnis. franceză origine.

Definiții

  1. punct de plecare pentru formarea unui lucru, a unui fenomen.
  2. apartenență prin naștere la o anumită familie, la un anumit grup social, la o anumită națiune.
  3. etimologie (a unui cuvânt).
  4. punct pe o linie, pe o suprafață sau în spațiu, de la care se măsoară coordonatele celorlalte puncte.
  5. punct sau reper de pe un aparat tehnic dotat cu un sistem de numerotație sau cu o gradație, de la care începe numerotația sau gradația.

Exemple

  • Originea unui fenomen.
  • Origine daco-latină a limbii române.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativorigineorigini
genitiv-dativoriginiioriginilor
articulatorigineaoriginile

Sinonime: 1: geneză, (livr.) matrice, 2: început, obârșie, proveniență, sursă, (livr.) sorginte, (înv.) începătură, (fig.) izvor, sâmbure, (livr.) extracție, ascendență, stirpe, (rar) provenire, spiță, (astăzi rar) seminție, (înv. și reg.) neam, (înv.) purcedere, purces, 3: (lingv.) etimologie

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică