origine
/oˈri.ʤi.ne/Etimologie
Din latină ŏrigō, ŏrigĭnis. franceză origine.
Definiții
- punct de plecare pentru formarea unui lucru, a unui fenomen.
- apartenență prin naștere la o anumită familie, la un anumit grup social, la o anumită națiune.
- etimologie (a unui cuvânt).
- punct pe o linie, pe o suprafață sau în spațiu, de la care se măsoară coordonatele celorlalte puncte.
- punct sau reper de pe un aparat tehnic dotat cu un sistem de numerotație sau cu o gradație, de la care începe numerotația sau gradația.
Exemple
- Originea unui fenomen.
- Origine daco-latină a limbii române.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | origine | origini |
| genitiv-dativ | originii | originilor |
| articulat | originea | originile |
Sinonime: 1: geneză, (livr.) matrice, 2: început, obârșie, proveniență, sursă, (livr.) sorginte, (înv.) începătură, (fig.) izvor, sâmbure, (livr.) extracție, ascendență, stirpe, (rar) provenire, spiță, (astăzi rar) seminție, (înv. și reg.) neam, (înv.) purcedere, purces, 3: (lingv.) etimologie