oriental
Etimologie
Din latină orientalis, franceză oriental.
Definiții
- care aparține Orientului sau părții răsăritene a unei țări, a unei regiuni, privitor la Orient, caracteristic Orientului; răsăritean; (p.restr.) turcesc.
Din latină orientalis, franceză oriental.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | oriental | orientali |
| genitiv-dativ | orientalului | orientalilor |
| vocativ | orientalule | orientalilor |
| articulat | orientalul | orientalii |
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică