orgoliu
/or'go.lju/Etimologie
Din italiană orgoglio < latină populară *urgolius.
Definiții
- părere foarte bună, adesea exagerată și nejustificată, despre sine însuși, despre valoarea și importanța sa socială.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | orgoliu | orgolii |
| genitiv-dativ | orgoliului | orgoliilor |
| articulat | orgoliul | orgoliile |
Sinonime: îngâmfare, vanitate, suficiență, trufie