organ

Etimologie

Din neogreacă ωργανον (órganon), italiană organo < latină organum, franceză organe, germană Organ, rusă орган (organ).

Definiții

1. parte din corpul unei ființe vii, care îndeplinește una sau mai multe funcții vitale sau utile vieții.
2. gură; (p.ext.) voce, glas.
3. parte componentă a unui mecanism, a unei mașini, formată din una sau din mai multe piese, având o anumită funcție.
4. (fig.) mijloc, instrument de acțiune, de comunicare etc.; (p.ext.) exponent, reprezentant; mijlocitor.
5. (urmat de determinări care indică felul sau apartenența) ziar, revistă.
6. grup de persoane care îndeplinește o funcție politică, socială, administrativă etc.; instituție politică, socială, administrativă etc. reprezentată de aceste persoane.
7. (înv.) harpă, liră.
8. orgă.

Declinare