orfevru
/or'fe.vru/Etimologie
Din franceză orfèvre.
Definiții
- (livr.) meșter care lucrează orfevrărie; aurar.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | orfevru | orfevri |
| genitiv-dativ | orfevrului | orfevrilor |
| vocativ | orfevrule | orfevrilor |
| articulat | orfevrul | orfevrii |