Etimologie

Din franceză ordonner.

Definiții

1. (v.tranz.) a da un ordin, a porunci, a comanda; a cere, a pretinde, a dispune.
2. (înv.) a prescrie un medicament, un tratament.
3. a pune în ordine, a aranja, a rândui, a grupa anumite lucruri.
4. forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru ordona.

Exemple

• A ordonat să se facă astfel ...

Declinare

Sinonime: 1: comanda, decide, dispune, fixa, hotărî, porunci, stabili, statornici, (rar) prescrie, (înv. și pop.) orândui, rândui, (pop.) soroci, (prin Ban. și Transilv.) priti, (înv.) învăța, judeca, poveli, 2: porunci, aranja, organiza, alinia

Etimologie

Din ordona.

Definiții

1. forma de persoana a II-a singular la prezent pentru ordona.
2. forma de persoana a II-a singular la conjunctiv prezent pentru ordona.