ordonator
/or.do.na'tor/Etimologie
Din franceză ordonnateur.
Definiții
- conducător al unei instituții bugetare, centrală sau locală, care are dreptul să dispună de creditele bugetare aprobate prin planul de venituri și de cheltuieli al instituției.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | ordonator | ordonatori |
| genitiv-dativ | ordonatorului | ordonatorilor |
| vocativ | ordonatorule | ordonatorilor |
| articulat | ordonatorul | ordonatorii |