substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen feminin
Etimologie
Din franceză ordonnée.
Definiții
- (mat.) a doua coordonată a unui punct în sistemul rectangular de coordonate din plan sau din spațiu.
- înălțimea unui punct de pe traiectoria unui proiectil în raport cu linia de ochire.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| nominativ-acuzativ | ordonată | ordonate |
| genitiv-dativ | ordonatei | ordonatelor |
| vocativ | ordonată | ordonatelor |
| articulat | ordonata | ordonatele |
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie
Etimologie
Din franceză ordonner.
Definiții
- (v.tranz.) a da un ordin, a porunci, a comanda; a cere, a pretinde, a dispune.
- (înv.) a prescrie un medicament, un tratament.
- a pune în ordine, a aranja, a rândui, a grupa anumite lucruri.
- forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru ordona.
Exemple
- A ordonat să se facă astfel ...
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| verb | ordona | ordonau |
Sinonime: 1: comanda, decide, dispune, fixa, hotărî, porunci, stabili, statornici, (rar) prescrie, (înv. și pop.) orândui, rândui, (pop.) soroci, (prin Ban. și Transilv.) priti, (înv.) învăța, judeca, poveli, 2: porunci, aranja, organiza, alinia