adjectiv?Ce este un adjectiv?Arată o însușire a unui substantiv și se acordă cu el în gen, număr și caz.Ex.: frumos, albastru, mare, rapid
Etimologie
Din verbul a ordona. Confer franceză ordonné.
Definiții
- (despre oameni) căruia îi place ordinea, care păstrează ordinea, dichisit; (p.ext.) disciplinat, echilibrat.
- (despre obiecte) (pus) în ordine, rânduit după anumite criterii, aranjat.
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie
Definiții
- forma de participiu trecut pentru ordona.
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie
Etimologie
Din franceză ordonner.
Definiții
- (v.tranz.) a da un ordin, a porunci, a comanda; a cere, a pretinde, a dispune.
- (înv.) a prescrie un medicament, un tratament.
- a pune în ordine, a aranja, a rândui, a grupa anumite lucruri.
- forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru ordona.
Exemple
- A ordonat să se facă astfel ...
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| verb | ordona | ordonau |
Sinonime: 1: comanda, decide, dispune, fixa, hotărî, porunci, stabili, statornici, (rar) prescrie, (înv. și pop.) orândui, rândui, (pop.) soroci, (prin Ban. și Transilv.) priti, (înv.) învăța, judeca, poveli, 2: porunci, aranja, organiza, alinia