← înapoi la căutare

ordonanță

/or.do'nan.ʦə/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen feminin

Etimologie

Din franceză ordonnance.

Definiții

  1. dispoziție scrisă emisă de o autoritate administrativă, judecătorească etc., act care conține această dispoziție.
  2. (în trecut) hotărâre, sentință judecătorească.
  3. (înv.) rețetă medicală.
  4. (în vechea armată) soldat atașat pe lângă un ofițer pentru servicii personale.
  5. aranjare, orânduire, organizare a elementelor unei opere de artă ale unei construcții etc.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativordonanțăordonanțe
genitiv-dativordonanțeiordonanțelor
vocativordonanțăordonanțelor
articulatordonanțaordonanțele

ordonanța

/or.do.nan'ʦa/
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie

Etimologie

Din franceză ordonnancer.

Definiții

  1. (v.tranz.) a dispune plata unei sume prin emiterea unei ordonanțe, a unui ordin de plată.

Declinare

CazSingularPlural
verbordonanțaordonanțau

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică