ordalie
/or.da'li.e/Etimologie
Din franceză ordalie < latină ordalium.
Definiții
- mod de stabilire a dreptății sau a vinovăției părților în litigiu, caracteristic evului mediu, prin diferite probe (a focului, a apei clocotite și a fierului încins) sau prin duelul judiciar.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | ordalie | ordalii |
| genitiv-dativ | ordaliei | ordaliilor |
| vocativ | ordalie | ordaliilor |
| articulat | ordalia | ordaliile |