orcic
/or'ʧik/Etimologie
Din ucraineană orțik.
Definiții
- fiecare dintre cele două piese de lemn, fixate de crucea unei căruțe sau trăsuri, de care se prind postoroncile.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | orcic | orcicuri |
| genitiv-dativ | orcicului | orcicurilor |
| articulat | orcicul | orcicurile |