orchestrație
/or.kes'tra.ʦi.e/Etimologie
Din franceză orchestration.
Definiții
- arta de a orchestra; transcriere, aranjare pentru orchestră a unei bucăți muzicale prin folosirea mijloacelor tehnice de execuție și a timbrului propriu diverselor instrumente muzicale, în vederea realizării unei sonorități globale.
- felul cum sunt îmbinate diferitele grupuri de instrumente ale unei orchestre (într-o bucată muzicală).
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | orchestrație | orchestrații |
| genitiv-dativ | orchestrației | orchestrațiilor |
| vocativ | orchestrație | orchestrațiilor |
| articulat | orchestrația | orchestrațiile |