substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen feminin
Etimologie
Din franceză orchestre < latină orchestra. Confer germană Orchester, italiană orchestra, rusă оркeстр (orkestr).
Definiții
- colectiv de instrumentiști care execută împreună compoziții muzicale la diverse instrumente.
- ansamblul instrumentelor muzicale la care cântă membrii acestui colectiv.
- parte a unei săli de spectacol destinată orchestranților, situată între scenă și sală, sub nivelul parterului.
- spațiu circular în arhitectura teatrelor antice, situat între avanscenă și gradenuri.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| nominativ-acuzativ | orchestră | orchestre |
| genitiv-dativ | orchestrei | orchestrelor |
| vocativ | orchestro | orchestrelor |
| articulat | orchestra | orchestrele |
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie
Etimologie
Din franceză orchestrer.
Definiții
- (v.tranz.) a aranja o bucată muzicală pentru a putea fi executată de orchestră.
- a organiza o campanie, o mișcare revendicativă.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| verb | orchestra | orchestrau |
Sinonime: 1: (muz.) instrumenta
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericire
Definiții
- forma de singular articulat pentru orchestră.