← înapoi la căutare

orbălțitură

/or.bəl.ʦi'tu.rə/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen feminin

Etimologie

Din a (se) orbălți + sufixul -tură.

Definiții

  1. (reg.) orbalț.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativorbălțiturăorbălțituri
genitiv-dativorbălțituriiorbălțiturilor
vocativorbălțiturăorbălțiturilor
articulatorbălțituraorbălțiturile

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică