← înapoi la căutare

orbălțire

/or.bəl'ʦi.re/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen feminin

Etimologie

Din orbălți.

Definiții

  1. acțiunea de a orbălți și rezultatul ei.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativorbălțireorbălțiri
genitiv-dativorbălțiriiorbălțirilor
vocativorbălțire, orbălțireoorbălțirilor
articulatorbălțireaorbălțirile

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică