orbăcăire
/or.bə.kə'i.re/Etimologie
Din orbăcăi.
Definiții
- acțiunea de a orbăcăi și rezultatul ei.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | orbăcăire | orbăcăiri |
| genitiv-dativ | orbăcăirii | orbăcăirilor |
| vocativ | orbăcăire, orbăcăireo | orbăcăirilor |
| articulat | orbăcăirea | orbăcăirile |