orbie
/or'bi.e/Etimologie
Din orb + sufixul -ie.
Definiții
- (pop.) starea celui orb, lipsa vederii.
- (fig.) inconștiență, orbire.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | orbie | — |
| genitiv-dativ | orbiei | — |
| vocativ | orbie | — |
| articulat | orbia | — |
Din orb + sufixul -ie.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | orbie | — |
| genitiv-dativ | orbiei | — |
| vocativ | orbie | — |
| articulat | orbia | — |
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică