orbecăire
/or.be.kə'i.re/Etimologie
Din orbecăi.
Definiții
- acțiunea de a orbecăi și rezultatul ei.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | orbecăire | orbecăiri |
| genitiv-dativ | orbecăirii | orbecăirilor |
| vocativ | orbecăire, orbecăireo | orbecăirilor |
| articulat | orbecăirea | orbecăirile |