orbecăi
/or.be.kə'i/Etimologie
Din a orbeca + sufixul -ăi.
Definiții
- (v.intranz.) a umbla (încoace și în colo) pipăind și rătăcind (ca orbul) prin întuneric; a dibui, a bâjbâi, a orbeca.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | orbecăea | orbecăeau |
Din a orbeca + sufixul -ăi.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | orbecăea | orbecăeau |
Din orb.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | orbeca | orbecau |
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică