← înapoi la căutare

oratoriu

substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen neutru

Etimologie

Din latină oratorium. Confer italiană oratorio, franceză oratoire.

Definiții

  1. compoziție muzicală simfonică de mare întindere, scrisă pe o temă dramatică, pentru orchestră, cor și soliști vocali și destinată a fi interpretată în concert; (p.restr.) cantată.
  2. (înv.) mic edificiu sau încăpere într-o locuință particulară, servind drept loc de rugăciune; paraclis.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativoratoriuoratorii
genitiv-dativoratoriuluioratoriilor
vocativoratoriuleoratoriilor
articulatoratoriuloratoriile

oratoriu

adjectiv?Ce este un adjectiv?Arată o însușire a unui substantiv și se acordă cu el în gen, număr și caz.Ex.: frumos, albastru, mare, rapid

Etimologie

Din latină oratorius.

Definiții

  1. (înv.) oratoric.

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică