oratorie
/o.ra.to'ri.e/Etimologie
Din latină oratoria.
Definiții
- arta de a ține discursuri, de a vorbi în fața publicului.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | oratorie | — |
| genitiv-dativ | oratoriei | — |
| articulat | oratoria | — |
Din latină oratoria.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | oratorie | — |
| genitiv-dativ | oratoriei | — |
| articulat | oratoria | — |
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică